Corecția șanțului lacrimal: de ce majoritatea rezultatelor proaste vin din selecția pacientului
Șanțul lacrimal este regiunea în care injectorii descoperă cel mai des că abilitatea tehnică nu este factorul limitativ. Procedura în sine nu este deosebit de dificilă. Dificilă este alegerea pacientului căruia ar trebui să i se facă, iar majoritatea rezultatelor infraorbitare nefericite s-au decis înainte ca acul să fie luat în mână.
Ce este de fapt golul
Umbra pe care o arată pacienții este rareori o singură problemă. Poate fi un șanț lacrimal adevărat — o inserție ligamentară care ancorează pielea peste o depresiune relativă — sau marginea vizibilă a unei pungi de grăsime orbitară, sau coborârea etajului mijlociu care expune joncțiunea pleoapă-obraz, sau pigmentare și piele subțire care produc întunecare fără nicio componentă de volum.
În oglindă arată asemănător, dar răspund complet diferit la tratament. Fillerul plasat sub o pungă de grăsime care proemină o va face mai evidentă. Fillerul plasat acolo unde întunecarea este pigmentară nu schimbă nimic și îl lasă pe pacient să se întrebe pentru ce a plătit. Fillerul plasat la un pacient cu drenaj limfatic slab produce o umflătură persistentă care poate dura luni.
Cel mai valoros obicei în această regiune este să stabiliți cu care dintre aceste situații aveți de-a face înainte de a accepta să tratați și să o spuneți cu voce tare.
Cine nu trebuie tratat
Pacienții cu prolaps semnificativ de grăsime orbitară, laxitate cutanată marcată, retenție de lichide existentă sau istoric de umflare matinală, precum și cei a căror întunecare este pigmentară, nu structurală, riscă toți să fie dezamăgiți. La fel și oricine se așteaptă ca zona să arate „odihnită” când problema de fond este coborârea întregului etaj mijlociu.
Pentru unii dintre ei, tratarea obrazului este soluția mai bună: refacerea susținerii sub gol, în locul umplerii golului însuși, dă adesea un rezultat mai bun cu un risc mai mic. Pentru alții, mai potrivită este o opinie chirurgicală sau renunțarea la tratament.
Anatomia care face riscantă această zonă
Regiunea infraorbitară conține vase — inclusiv sistemele angular și infraorbitar — cu conexiuni către circulația oftalmică, motiv pentru care evenimentele vasculare de aici pot implica vederea. Pielea este cea mai subțire de pe față, așa că orice se plasează prea superficial se vede: ca o creastă vizibilă sau ca decolorarea albăstruie a efectului Tyndall, care poate urma injectării de filler în pleoapa inferioară [1].
Zona are și o capacitate limitată de a dispersa produsul. Un material care s-ar așeza neobservat într-un obraz rămâne vizibil aici, iar tendința acidului hialuronic de a atrage apă are consecințe mai mari într-o regiune deja predispusă la acumulare de lichid.
Principii prudente
Planurile, produsele și cantitățile exacte țin de instruirea supravegheată și de protocolul clinicii dumneavoastră. Principiile valabile în general:
- Plasarea superficială este ceea ce produce eșecurile vizibile aici — creasta, nuanța albăstruie, nodulul care nu se așază. De aceea se predă adâncimea în această regiune și tot de aceea se predă sub supraveghere, nu prin citire: foramenul infraorbitar și vasele lui se află în planul profund, iar mai adânc este mai sigur doar în mâini care știu unde se află acel foramen la acest pacient.
- Subtratați deliberat și reevaluați înainte de a adăuga orice. În această regiune nu există urgență, iar o a doua programare costă mai puțin decât dizolvarea.
- Luați în calcul mai întâi susținerea etajului mijlociu și abia apoi reevaluarea golului.
- Preferați o canulă boantă și puține puncte de intrare. Vânătăile de aici sunt vizibile și dispar greu.
- Fotografiați înainte de tratament, în condiții de lumină constante [2]. Pacienții își amintesc constant greșit punctul de plecare.
Stabilirea intervalului de timp
Umflarea în această regiune este adesea mai mare la două zile decât imediat și poate dura câteva săptămâni până se retrage complet. Un pacient căruia i se spune asta dinainte o trăiește ca pe ceva așteptat; unul căruia nu i se spune nimic o trăiește ca pe un rezultat ratat și cere adesea dizolvarea unui rezultat care încă nu apăruse.
Faceți din programarea de control o parte a planului de tratament, nu ceva oferit doar dacă apare o problemă.
Când lucrurile merg prost
Majoritatea complicațiilor infraorbitare sunt estetice, nu periculoase — o creastă, o nuanță albăstruie, o umflătură persistentă — și sunt corectabile cu hialuronidază, injectată în țesutul din jur și dozată în funcție de efect [1].
Cele periculoase sunt vasculare și urmează aceleași reguli ca oriunde altundeva pe față: durere disproporționată, albire, marmorare care nu albește și orice simptom vizual înseamnă oprire, tratament și trimitere imediată. Ca și în cazul nasului, această regiune nu ar trebui tratată de cineva care nu este pe deplin pregătit pentru acel scenariu [3].
Citiți în continuare
- Filler în etajul mijlociu și pomeți: refacerea suportului fără a adăuga greutate
- Hialuronidaza în ocluzia vasculară și când nu trebuie folosită
- Pierderea vederii după filler: semne și trimitere urgentă